ADEVĂRUL, CALEA SI VIATA

Calea spirituală este o cale atât de fundamentalâ si universală încât ea se rezumă într-un singur cuvânt: CALEA.
Pătrundem pe această cale atunci când realizăm că nu există nici un alt sens al vietii si că singura iesire  posibilă este să urmăm CALEA...
Acest drum nu este cel al intelectului, al ratiunii sau al curiozitătii, este un drum unic, care are propriile exigente, particularitati si...capcane.
Călătoria spirituală se situează dincolo de Mental, această dimensiune interioară a noastră, care se identifică cu ratiunea, emotiile si simturile. Într-un fel Mentalul este, sub un anumit unghi, acelasi lucru cu Egoul - acest micut eu care se agată de lumea realitătii materiale hrănindu-se cu, si generând în acelasi timp,  emotii, concepte, dorinti si prejudecăti.
CALEA consistă în pierderea Egoului.
Cel care pătrunde pe CALE va pierde treptat limitele egoiste ale personalitătii, care se disipă, asa cum un râu se pierde in mare...
Odată treziti la realitatea dimensiunii spirituale, odată priza de constiintă făcută, nu mai există drum de întoarcere, perdeaua ignorantei se ridică si reculul nu mai este posibil.
Căci iesirea din teritoriul ignorantei nu poate da decât spre spatiul larg deschis al Constiintei totale.
Stiind că nu există decât un singur drum si cunoscând directia de urmat, sesizăm semnificatia demersului evolutiv al omului pe Pământ si al Universului în ansamblul său.
E drept că putem stagna dar nu putem da înapoi, odată primii pasi făcuti.
Există în profunzimea fiintei umane, ca o sământă care asteaptă să încoltească, această constiintă totală care ne cheamă să regăsim adevărata noastră natură, să iesim din visul materiei si să ne întoarcem ACASĂ.
Calea este aceeasi pentru toti oamenii, dacă ne gândim la destinatie si la etapele de urmat.
În ceea  ce priveste însă ritmul si împrejurările, lectiile de urmat si dificultătile însusirii lor, deci modul în care se desfăsoară călătoria, acesta este adaptat fiecăruia, căci fiecare are unicitatea sa în Univers si voiajul său este unic.
Cel care caută destinatia, odată ajuns pe cale, se angajează într-un demers individual si universal în acelasi timp.
Există însă o subtilitate pe care putini o sesizează si e mai degrabă legată de destinatie, de ceea ce se află la capătul acestui drum.
Multi călători pe drumul spiritualitătii îsi imaginează telul final ca pe o răsplată cuvenită si acceptată de Ego. Eul lor se vrea răsplătit în urma eforturilor si a râvnei depuse. Ca si cum la linia de sosire premiul cel mare ar fi o dilatare a eului care ar deveni superconstient si omnipotent...asemenea lui Dumnezeu, sau a ceea ce ei îsi imagineaza că acesta ar fi, asteptându-se să fie "iluminati"...
În realitate ceea ce caută inconstient este, într-un fel, pierderea totală si definitivă a ceea ce sunt.
Egoul dispare angajându-se pe un drum fără iesire pentru el.
Căci Sinele Superior, dimensiunea spirituală a fiintei umane, sământa de divinitatea care vegheză în noi este cel care ne atrage si ne îndrumă pe această CALE.
Într-un cuvânt cel care porneste pe cale, si mai devreme sau mai târziu  cu totii păsim, este cel pentru care vocea Sinelui este mai puternică decât cea a Egoului.
Facă-se voia TA si nu vrerea mea...
E de subliniat aici diferenta fundamentală, dată fiind natura lor esentialmente diferită, dintre Ego si Sine, Sinele nefiind, asa cum s-ar putea crede, un Ego mai perfectionat...
Sau, mai bine zis Sinele " nu este din această lume"...
El se află la cel mai înalt nivel de vibratie într-o dimensiune care aici nu poate fi nici macar concepută.
Această CALE este calea căutării interioare a unitătii, prin ruperea legăturilor care ne tin înlăntuiti în Ego, si eliberarea, contopirea fiintei noastre divine în oceanul Iubirii Neconditionate, acesta fiind de fapt si capătul final al călătoriei, ACASA noastră...acolo unde ne asteaptă de fapt viata, adevărata VIATĂ.
Egoul este cel care creează iluzia rupturii, Sinele ne reintegrează naturii noastre ADEVĂRATE.

A fi pe un drum spiritual înseamnă a fi liber,  căci perceptia realitătii din spatele perdelei de fum a unei lumi de iluzii ne proiectează într-o dimensiune în care frica nu-si are locul.
Spiritualitatea pură ne eliberează de obsesiile trecutului si de teama fată de viitor.
Accesul la o constiintă lărgită ne situează la o  înaltime de unde perspectiva asupra existentei umane si a sensului demersului evolutiv este fundamental diferită.
Cunoasterea adevărului începe prin cunoasterea de sine.
Cunoastete pe tine însuti si vei fi liber... 
Raportul dintre A AVEA si A FI este inversat de manieră dramatică.
Faptul că oamenii cred că sunt  ceea ce au : numele, corpul, pozitia socială, banii, casa, masina, etc, redă confuzia în care trăiesc, prizonieri ai unei conditionări adânc înrădăcinate...
Cine se află în spatele acestei stări de fapt ?  MENTALUL - sau mintea, adică comentariul interior neîntrerupt care ne acompaniază permanent pe drumul unei vieti pline de suferinte.
Cine creează aceasta suferintă ? Acelasi MENTAL.
Ce este acest mental ? El este totodată cel care centralizează si supervizează senzatiile corporale, cel care dictează reactiile la evenimentele exterioare - emotiile, si utilizează imaginatia sau reflectia în urma celor petrecute.
Îl mai putem numi Ego sau Eul nostru cu care, în mod gresit, ne identificăm pâna la contopire...
El este alcătuit si se manifestă prin obiceiurile personale si sociale ( cultura) , prin gesturile, actele si cuvintele care alcătuiesc ceea ce numim personalitatea noastră.
Este la nivelul gândurilor si al conceptelor, creator al iluziei realitătii materiei.
Asadar PERSONA (MASCA) = personalitate, Ego.... Mentalul= regizorul din spatele scenei care dă consistenta mastii...personalitătii...
Personalitatea este oglinda care reflectă nivelul nostru de evolutie la un moment dat, masca sub care se manifestă pe scena vietii terestre individualitatea noastră, entitatea completă de dincolo de timp si spatiu.
Emotiile sunt pentru mental ceea ce reactiile senzoriale sunt pentru corpul fizic.
A crede ca bogătia emotiilor noastre este cea care validează dimensiunea noastră umană este o greseală.
Dimpotrivă, emotiile sunt de fapt cele care creează ecranul, interpretarea care se interpune între adevăratul eu, Sinele nostru, si adevărata Realitate, făcându-ne să credem că tot ceea ce este experimentat în dimensiunea fizică este singura realitate.
Acest ecran, ceea ce vechii indieni numeau MAYA, este lumea proiectiilor noastre emotive, este lumea iluziilor, ceea ce nu înseamnă că adevărata realitatea ar fi pură iluzie.
Căci TOTUL este real dar la nivele diferite si în cuprinsul anumitor limite, functie de nivelele de constiintă pe care le accesăm.
La cel mai înalt nivel se află Constiinta Universală, Energia Creatoare si Compasiunea, Iubirea fară limite, ceea ce numim cu alte cuvinte Dumnezeu.
Spiritualitatea desăvârsită consta în a nu fi înlăntuiti de nimic, în a nu ne identifica cu nimic, nici cu corpul nostru, nici cu emotiile, nici cu gândurile sau rolurile nostre ... toate acestea fiind atribute ale Egoului nostru.
A fi pe deplin spiritual înseamnă a trăi debarasat de mental, la un nivel care se află dincolo de dimensiunea mentală, a transcede, după ce le vom fi experimentat pe deplin, timpul, spatiul, conceptele, dualitătile, etc
A trăi la un nivel spiritual înseamnă a avea acces la o dimensiune Supra-mentală, eliberati de lanturile Egoului, a fi LIBERI să trăim în prezent în toată grandioasa lui manifestare.